Use advanced navigation for a better experience.
You can quickly scroll through posts by pressing the above keyboard keys. Now press the button in right corner to close this window.

Stâlpii Sulinei

Există mai multe feluri de lumi: lumi de centru, de margine sau de capăt. A căuta lumile de capăt nu e același lucru cu a căuta capătul lumii, fiindcă lumea, ca o hidră, are mai multe capete, nu doar unul singur. Mai sugestiv spus, e ca și cum ai fi o furnică umblând pe nervurile unei frunze iar fiecare nervură duce spre un capăt, respectiv capătul nervurii aceleia. Ajungi la margine şi un pas de furnică de mai faci, înaintea ta se cască hăul, necunoscutul, moartea. Dar capătul acelui fir întortocheat numit aici nervura frunzei nu este sinonim cu capătul frunzei. Frunzele nu au capăt, doar nervurile lor au. Capătul frunzei e firul acela palid de rădăcină, aflat sub pământ, crescând mereu, săpând cu încăpățânare în căutare de apă, de care este intim conectat, fără măcar să o bănuiască.

Lumile de capăt se termină toate în ceva, fie într-o mare, într-un deșert, într-o groapă sau în zidul de netrecut al unui munte. De exemplu, orașul Darjeeling se termină atunci când vezi cu ochii tăi Kanchenjunga. Havana se termină dincolo de port, la Regla, când începe Marea Caraibelor. Kazarman, oraș obscur din Kârgâstan, se termină la capătul pistei de avion de pe care nu decolează nimic niciodată. Dincolo de această fâșie cenușie de ciment începe timid, cu niște scaieți, deșertul. Privind peste umăr, vezi cum se termină cel mai trist oraș de pe fața lumii, mai trist chiar și decât Las Vegas. Furnica din tine a ajuns la capătul căii celei înguste a nervurii acestui oraș. Căpățâna ți se leagănă deasupra golului. Dincolo de acest punct final se întind libertatea și moartea deopotrivă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dacă mergi însă îndărăt pe cărarea întortocheată a nervurii frunzei, ajungi în cele din urmă trecând prin crengi și tulpină până la capătul acelei rădăcini fragile ascunsă în pământ, una care nu doarme niciodată, ci sapă încet, mereu însetată. La fel, dacă întorci spatele deșertului și mergi îndărăt pe pista de avion a orașului Kazarman, treci prin aeroport, ajungi pe străzi, intri în buticuri jalnice vânzând mărfuri de plâns, dai peste blocuri decrepite în fața cărora stau priponiți cai maronii și scheletici, ce par să aștepte ultimul drum spre abatoare, poți descoperi ființe în care pulsează viața, aidoma rădăcinilor, ființe însetate de lumină, de tihnă și de bucurie. Și atunci descoperi că, de fapt, nu știi mai nimic despre lumile de capăt, fiindcă ele nu se termină cum vrei și când vrei tu. Ele se termină doar cum știu ele, fără să le pese de ce crezi tu cu mintea ta de furnică.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sulina e și ea o lume de capăt. Însă e o lume vie, care câștigă zi de zi războiul invizibil cu marea. Doar că acest război nu are nici o miză, e inutil, deci pierdut gata. Marea ar vrea să-i pună Sulinei capăt, dar nu reușește. Marea spală pământul și erodându-l, de fapt îl adaugă, îl înmulțește. Iar orașul crește pe nesimțite, ca un aluat ce dospește. Pământul mănâncă marea, îi împinge granițele și odată cu ele, fără să-și dea seama, se împinge pe sine înspre moarte și extincție. Trei mari bătălii fără rost a câștigat pământul în lupta cu marea, iar cele trei faruri sunt martorii lor. Un far se află acum, absurd, drept în mijlocul orașului, între blocuri, un altul la câțiva kilometri mai încolo și un al treilea și mai departe, acolo unde a ajuns acum marginea, mutându-se progresiv.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Când toată Sulina se va întinde ca o rădăcină adâncă în mare, mai mult decât trebuie, pământul va fi înghițit de mare ca un hap, așa cum Iona, profetul nebun, a fost înghițit de peștele cel mare. Doar vârfurile celor trei faruri se vor înălța semețe pe luciul apei și doar câțiva stâlpi ici-colo, aidoma parilor ce sprijină plasele pescarilor, vor mai mărturisi despre lumea cea scufundată de însăși pofta ei nesăbuită de a-și înghiți propriul capăt: marea cea mare. Pe acești stâlpi vor sta cormoranii și își vor usca aripile larg desfăcute în briza dimineții. Pe unul dintre acești stâlpi se va odihni cândva o pasăre migratoare în drumul ei spre vreo țară caldă promisă, aflată undeva nu departe de capătul lumii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

small_keyboard