Unul dintre avantajele subtile ale călătoriilor aiurea este nu doar faptul că vezi locuri, ci și acela că poți că poți să-ți validezi prietenii. Fiindcă nu există nici un chip mai nimerit să cunoști cu adevărat pe cineva decât călătorind împreună. În trenuri sau autobuze înghesuite, în corturi, aeroporturi sau pensiuni îți poți surprinde tovarășii mereu cu garda jos, mai ales atunci când dorm.
Există o stare de vulnerabilitate grațioasă a tuturor celor care se abandonează somnului, fie el somn de plăcere, de nevoie sau de oboseală. Și există o tentație ușor perversă, oarecum voyeuristică, de a-i fotografia în astfel de situații. Întrucât cel treaz și lucid pare să aibă mereu un ascendent asupra visătorului. Frumoasa adormită e, de fapt, o victimă. (Citat din basmul cu pricina: “Prințesa era frumoasă ca lumina zilei, căci somnul nu-i răpise nici culorile vii ale feței, nici bujorii din obraji, nici culoarea buzelor trandafirii. Doar ochii îi avea închiși.”)
Eu unul, resimt o plăcere vinovată de fiecare dată când îmi fotografiez copiii, prietenii, soția dormind, dar nu prea mă pot abține și îi rog, în gând, să mă ierte. Pe de altă parte, știu clar că mulți dintre prietenii mei fotografi au, la rândul lor, poze cu mine dormind în diverse ipostaze, ceea ce mă absolvă, măcar parțial, de vinovăție.
Am o colecție vastă de prieteni dormind, însă provocarea de a găsi aceste imagini în arhiva mea este de neacceptat, fiind perdantă din start. Și asta fiindcă arhiva este atât de misterios organizată, încât găsesc de fiecare dată tot ceea ce nu îmi trebuie, însă mai niciodată ce îmi…
Cumva, inexplicabil, am reușit să grupez o mică serie cu hermano Cosmin Bumbuț dormind prin Havana, Playa Larga și Caracas. E pe undeva emblematică pentru cum stau lucrurile în materie de “prieteni călători dormind”.