Use advanced navigation for a better experience.
You can quickly scroll through posts by pressing the above keyboard keys. Now press the button in right corner to close this window.
Privită tot mai des pe ecrane de smartphones, fotografia nu mai poate fi contemplată cum trebuie ci, mai degrabă, este trecută cu vederea, ștearsă cu degetul mare. Mediul tinde să schimbe modul de percepție. Democratizarea mijloacelor, excesul și supra-saturația aruncă încet fotografia adevărată în derizoriu și desuetudine. Drept urmare, mă cuprinde o tristețe pe cât de ireversibilă, pe atât de inevitabilă. E ca și cum ai afla într-o bună zi […]
Nu demult, am călătorit o vreme în Africa. La revenirea acasă, surpriză: am dat peste o țară bananieră unde, de la tribuna parlamentului o mână de babuini își smulgeau unul altuia din mână pachete de legi și împărțeau preferențial resurse ale statului. Peste toate, m-am bătut obsedant de această idee: ‚Au trecut 27 de ani de la Revoluție! Oameni buni, vă dați seama? Toate nenorocirile astea se petrec după 27 […]
Citește acum acest articol și îți mai rămâne timp și de cumpărat cuie pentru el. În urmă cu câțiva ani, un lanț de bricolaj a umplut toată țara cu o serie de reclame outdoor conținând un evident dezacord lingvistic. Or fi existând ceva clipuri menite să le explice, însă eu nu am televizor. Rupte de context şi citite ad literam, mie unul, mi se păreau absurde. Însă, acest lucru nu […]
10 aprilie 2016. Părea o zi ca oricare alta din cele 59 ale existenței mele. Când am deschis ochii, printre grilajele de lemn ale pătuțului în care dorm am văzut că se arăta o dimineață mohorâtă. Chipurile din tablourile de pe perete mă priveau întrebător, ca de obicei. Femeia aceea tristă, cu năframă, arăta, la fel ca ieri, cu degetul spre o inimă roșie. Iar omul cu barbă și coroană […]
Fotografii au de-a face cu lucruri care dispar încontinuu și atunci când dispar, nu există nimic pe fața pământului care să le poată aduce înapoi în vreun fel. (Henri Cartier-Bresson) Era vară, cald, iar asfaltul îți tremura înaintea ochilor, lichefiat în soarele amiezii. Odată cu întoarcerea cheii în contact, în mașina noastră toți au amuțit, până și muzicuța lui Bob Dylan. Nimeni nu se aștepta la o oprire așa, fără […]
Ai mei stau într-un bloc cenușiu ca un gigantic șobolan mort, nerenovat termic, din vastul Cartier Mănăștur din Cluj-Napoca, România, Europa, Terra, cum obișnuiam să adresez eu scrisorile trimise din taberele de pionieri, ca să fiu mai sigur că ajung, neștiind că de fapt la destinatar numele străzii e mult mai important decât planeta pe care locuiești. Cum vii dinspre Someș, în cale îți răsare ascunsă printre blocuri, o benzinărie. […]
Sunt aici în Măguri doar de trei zile. Cu toate acestea, încep să mă simt ca un pustnic, uitat undeva într-o peșteră, ca în Patericul Egiptean. Nu am semnal decât în vârful dealului, nu am net și mai ales, nu am nevoie de nimic. Fac exclusiv lucruri care îmi convin de minune: citesc, scriu, fotografiez, umblu pe dealuri și încerc să-mi învăț câinele bunele maniere. Eventual să-mi aducă bățul și […]
Ziua a debutat normal. Asta până am ieșit pe terasă să îmi iau chiloții încă uzi de la uscat și am dat de propria-mi umbră. Mi-am amintit cât de trecător sunt și că în curând vine frigul. Și mi-am mai amintit că, statistic vorbind, în lume mor mai mulți oameni din cauza selfiurilor decât din cauza rechinilor. Cu prudență, am făcut o poză insignifiantă umbrei trecătoare întrebându-mă dacă, oare, umbrele […]
Ajunseră fraţii noaptea târziu la cetatea aceea cu ape tămăduitoare, metalicești. Și după ce, la ceas de cu seară mâncară pe săturate ciorbe și alte bucate întremătoare, traseră la cetatea de beton din vechime numită Hotel Roman, care se întindea peste drumul de căruțe până către apa cea iute curgătoare a râului Cerna. Mare le fu mirarea când dădură peste lucruri demult uitate, însă cu care firea lor slabă și […]
După mai o săptămână, desagii se ușurară, bucatele se împuținară, însă drumurile cu nici un chip nu se neteziră ca masa, făcându-se cu vreun chip mai ușoare. Ba chiar din contră. Bieții frați avură de luptat cu hățișuri, cu ruji de mure agățându-se de om ca râia, cu câmpuri de urzici înalte cât toată făptura, cu rătăciri mari pe poteci fără semne călăuzitoare, unde scrijeliturile copacilor purtau doar numele unor […]
English